Istoria ţiganilor şi cum au apărut ei în România

       Termenul „ţigan” este unul greco-bizantin – atsigani şi înseamnă „de neatins”. Termenul a fost dat unei secte creştine din secolul al  VIII-lea din Frigia, ai cărei adepţi considerau o intinare contactul cu anumite obiecte sau numai vederea lor. Deşi sunt un grup etnic ce poate fi găsit în toată lumea, în Europa cele mai numeroase grupuri de ţigani se găsesc în Romania, Macedonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Grecia, Spania si Serbia.

     Ţiganii sunt originari din Nord-Vestul Indiei şi Nord-Estul Pakistanului şi au făcut parte din casta Ksatriya a rajpuiţilor. Începând cu secolul V grupurile de ţigani au migrat în Iran şi în Asia Mediteraneană iar în secolul IX au ajuns în Imperiul Bizantin, de unde au pătruns în sud-estul şi centrul Europei (sec. X-XIV) apoi în nordul Africii. Limba ţigănească are importante influenţe persane şi armene, cea ce dovedeşte trecerea ţiganilor prin aceste ţări. În Europa ţiganii au fost ţinuţi în sclavie în Balcani (Moldova şi Ţara Românească), iar o parte din ei s-au răspândit în toată Europa, din Spania până în Finlanda. Pentru a obţine permise de trecere spre apus, unii ţigani au pretins că sunt creştini din Egipt veniţi în pelerinaj. Acest lucru duce la denumirea engleză de „gipsy” şi cea spaniolă „gitano”, ce provin din cuvântul „egiptean”.

     Deşi au pătruns pe spaţiul Românesc încă din secolul XI, prima atestare a ţiganilor în România apare din secolul al XIV-lea, în anul 1385 când domnul Ţării Româneşti Dan I, a dăruit 40 de sălaşe de ţigani Mănăstirii Tismana. În 1388 Mircea cel Bătrân donează şi el Mănăstirii Cozia, 300 de sălaşe ţigăneşti. Prin aceste acte de donaţie, ţiganii dăruiţi Mănăstirilor erau foloşiţi ca robi. În Moldova, ţiganii au fost aduşi chiar de Stefan cel Mare, tot sub forma sclaviei şi au fost donaţi tot Mănăstirilor. În anul 1471, în urma victoriei împotriva lui Radu cel Frumos, 17.000 de ţigani au fost aduşi în Moldova. Deşi au migrat forţat în Moldova, o parte dintre aceşti ţigani au fugit în Transilvania, pentru condiţii şi statut social mai bun. 

Holocaustul ţiganilor

        Prima reacţie a autorităţilor publice faţă de ţigani a fost una de respingere şi de expulzare. În Germania au fost vânaţi încă din anul 1449 când au fost numiţi „spioni în solda turcilor” sau „aducători de ciumă” şi au fost acuzaţi de brigandaj, vrăjitorie şi furt de copii. În Austria a fost creată o vânătoare a ţiganilor în anul 1737, iar fiecare „vânător de ţigani” primea 52 de coroane pentru fiecare ţigan. Un secol mai târziu, în Jutland, a avut loc o vânătoare în care au fost ucişi 260 de ţigani.  În 1560 în ţările scandinave era interzis botezul şi înmormântarea ţiganilor iar în 1637 ţiganii găsiţi pe acele teritorii puteau fi ucişi fără judecată. În Norvegia, între 1687 si 1845, erau arestaţi, bunurile lor confiscate iar şefii lor executaţi.

     Între anii 1942 şi 1944 autorităţile române şi conducătorul Antonescu au deportat în   Transnistria 25.000 de ţigani, cu convingerea că va fi deparazitată ţara. Doar 10.000 au supravieţuit şi s-au întors în România, în primăvara anului 1944. Comuniştii au reuşit să-i transforme pe ţigani în muncitori, trăgându-i în mod forţat într-un regim de viaţă modern. Fiind consideraţi oameni normali ai societăţii, au fost trimişi la şcoală şi li s-au oferit locuri de muncă şi locuinţe. 

    După anul 1989, ţiganii din România s-au împărţit în 2 categorii: în vreme ce unii s-au îmbogăţit din roadele înmormântării vechiului regim, majoritatea au alunecat pe o pantă a sărăciei fără sfârşit.

Probleme cu tenul? Remedii eficiente pentru curăţarea şi îngrijirea pielii

                        Aspectul pielii este un lucru extrem de important pentru fiecare dintre noi, dar perfecţiunea tenului nu este o caracteristică de care se bucură toată lumea. Acnee, puncte negre, pori dilataţi, cearcăne, sunt toate probleme grave ce uneori pot modifica personalitatea oamenilor, provocând stări depresive şi tulburări de comportament.

      În primul rând trebuie să nu uităm că acneea este o reflexie a stării spirituale şi că toate frustrările, stresul, oboseala şi trăirile negative se exteriorizează la nivelul tenului. Este important să ai grijă de tenul tău şi să aplici pe piele următoarele metode naturiste ce te vor vindeca, dar este şi mai important să păstrezi un echilibru în viaţa ta pentru o stare psihică sănătoasă şi un trai sănătos.

Oţet natural de mere

      Oţetul de mere este foarte bun şi sănătos pentru orice tip de ten. Acesta îndepărtează acneea pentru că reechilibrează pH-ul pielii şi omoară bacteriile ce încacrcă porii. Se amestecă o parte de oţet de mere cu 3 părţi de apă curată şi se curăţă zonele afectate cu o dischetă demachiantă. Se lasă 10 minute să acţioneze apoi se spală zona cu apă caldă şi se tamponează cu un prosop curat. Pentru a fii sigur ca nu vei leza pielea foloseşte o cremă hidratantă potrivită tenului tău. Procedeul trebuie repetat în fiecare seară iar primele schimbări sunt observabile în câteva zile.

Miere şi scorţişoară

   Cele două produse fac o combinaţie foarte bună când vine vorba de combaterea acneei. Scorţişoara omoară microbii iar mierea este perfectă pentru curăţarea tenului. Se amestecă două linguri de miere cu o lingură de scorţişoară apoi se aplică ca o mască pe pielea curată şi uscată. Lasă masca să acţioneze timp de 10-15 minute, apoi spală faţa cu apă caldă. Repetă o dată la două zile în primele două săptămâni, apoi mărește perioada între aplicări.

Usturoiul

         Se ştie că usturoiul este leacul bun la toate, deci şi pentru tenul problematic este tot un tratament eficient. Usturoiul luptă împotriva bacteriilor având proprităţi antiseptice de antibiotic. Se poate aplica sub formă de pastă direct pe zona afectată sau se poate tăia rondele şi fixa pe fiecare coş cu ajutorul unui leucoplast. Tratamentul cu usturoi se aplică seara şi se lasă să acţioneze până dimineaţa. Se spune ca este cel mai eficient în lupta cu acneea, mulţi dintre cei care l-au folosit scâpând de coşuri peste noapte.

Iaurt

       Iaurtul este bogat în zinc iar asta va ajuta la reducerea petelor şi închiderea porilor. Se aplică zilnic, sub formă de mască, se lasă 15-20 de minute apoi se îndepărtează cu apă caldă. Sunt recomandate şi masajele faciale cu iaurt, pentru dispariţia cearcănelor şi a ridurilor.

Argilă

         Argila este extrem de cunoscută pentru proprietăţile sale curative şi este folosită de mii de ani sub formă de detoxifiant. Se amestecă praful de argilă cu apă astfel încât să rezulte o pastă cremoasă, apoi se aplică pe ten. Pentru un efect mai bun se poate amesteca şi cu fructe, legume, miere, ulei de masline sau gălbenuş de ou.

Drojdie de bere

        Drojdia de bere este un adevărat elixir al frumuseţii, fiind folosită pentru tratarea tenului, căderea părului sau împotriva durerilor de stomac, aceasta este la bază o ciupercă minune ce conţine 17 vitamine vitale fiecărui om. Drojdia de bere ajută pielea să fie elastică şi repară rapid cicatricile, îndepărtează pistruii şi petele solare. Se aplica pe faţă ca atare, sau se amestecă cu ulei de măsline sau albuş de ou. După 30 de minute se spală faţa cu apă caldă.

Bucureştiul interbelic: lux şi modă vs. sărăcie lucie, în imagini

          Deseori când ne gândim la Bucureştii din anii interbelici avem imaginea exploziei de civilizaţie care marca capitala României Mari în anii ’30. Însă fotografii realizate la acea vreme, de către marele fotograf Nicolae Ionescu au reuşit să conserve şi imagini tulburătoare ce scot la iveală partea sumbră a unei societăţi aparent perfecte, ce are preocupări aristocratice legate de modă, afaceri şi bârfe mondene. Maşini de lux, petreceri extravagante, haine create la Paris, după-amiezi pierdute în cafenele, pictează o lume colorată ce se amestecă cu altă lume cenuşie, venită parcă dintr-un sens opus, o lume a mahalalelor pline de ţigani, a pieţelor populate de ţărani săraci ce abia reuşesc să-şi hrănească copiii, a cerşetorilor ce invadează străzile luminate şi bogate, a cizmarilor şi a cârparilor îmbrăcaţi în zdremţe.

         Majoritatea imaginilor sunt surprinse în perioada anilor 1925-1935, în zona halelor şi a pieţii Bibescu, pe cheiul Dâmboviţei, la Obor (Târgul Moşilor), la prăvăliile de vechituri din cartierul evreiesc, în cârciumi dar şi la goapa de gunoi din spatele cimitirului Bellu.

 Micul Paris:

Mahalale şi „tradiţii”: