Grigori Rasputin a fost un mistic rus, privit de unii ca fiind un demon ce foloseşte o putere diabolică pentru a vindeca oamenii şi a prezice viitorul, îndrăgit de alţii care vedeau în el un trimis al Divinitaţii ce este ghidat şi mântuit de Fecioara Maria. Înger sau demon, Grigori Rasputin a avut un impact remarcabil asupra ţarului Nicolae al II-lea, care a fost şi ultimul reprezentant al dinastiei Romanov.
Grigori Efimovici Rasputin, s-a născut pe 10 ianuarie 1869 în satul Pokrovskoie din Siberia, pe malul râului Tura. A avut parte de o copilărie marcată de două evenimente tragice: moartea surorii sale Maria şi câţiva ani mai târziu decesul fratelui său mai mare, Dimitri. La vârsta de 18 ani a fost închis la mănăstirea Verkoturie timp de 3 luni, fiind pedepsit pentru furt.
Deşi a fost considerat călugăr, Rasputin nu a făcut niciodată parte din clerul monahal al Bisericii Ortodoxe Ruse, dar se presupune că a fost membru al sectei hlâştilor, sectă ce-şi contura tradiţiile pe baza miracolelor realizate prin puterea credinţei oarbe, dar care era interzisă, fiind acuzată de practici orgiastice. Istoricii leagă de această grupare religioasă, ideile lui Rasputin despre mântuirea prin adâncirea în păcat.
În anul 1889, la vârsta de 20 de ani, Grigori Rasputin s-a însurat cu Praskovia Dubrovina, urmând să aibă impreună 3 copii: Dimitri, Varvara şi Maria.
În 1901 Rasputin face o schimbare radicală in viaţa sa, parasindu-şi casa şi familia, pleacă în pelerinaj la Athos şi la Ierusalim, obicei dealtfel foarte răspândit printre ruşi în acea perioadă chiar şi printre categoriile cele mai defavorizate, care făceau jertfe imense pentru a ajunge la Locurile Sfinte. După încheierea pelerinajului, Rasputin nu se mai întoarce acasă si se stabileşte la Sankt Petersburg, în anul 1903. Aflat în capitala Imperiului Rus, începe să-şi clădească o reputatie de om sfânt, care deţine puteri vindecatoare şi profetice, transformăndu-se într-un adevărat magnet ce atrage persoane influente din înalta societate, in mod special femei.
Ajuns în graţiile înaltei societaţi, Grigori Rasputin face pasul cel mare şi ajunge în sânul familiei imperiale Romanov. În anul 1905, este recomandat ţarinei Alexandra, de către o bună prietenă, Anna Virubova, care o asigură că „stareţul” are puterea de a-l vindeca pe fiul ei, ţareviciul Alexei, ce suferea de hemofilie şi căzuse accidental de pe cal provocându-şi o hemoragie interna severa ce aproape ii devenise fatală. Conform variantei recunoscută oficial chiar de membrii familiei imperiale, Rasputin, prin predicile şi rugăciunile sale, a reuşit să liniştească suferinţele micului prinţ. Acest lucru a făcut ca misticul Siberian să câştige definitiv încrederea si simpatia familiei Romanov dar şi să-şi crească reputaţia de vizionar şi vindecător.
Ţarul Nicolae al II-lea, împreună cu ţarina Alexandra şi copiii lor
Ajuns un apropiat al familiei imperiale, Rasputin este răsfăţat şi se bucură de o autoritate ce-l face tot mai dorit de femeile din înalta societate, dar din ce în ce mai urât de apropiaţii ţarului.
Apogeul puterii lui Rasputin a venit imediat după declanşarea Primului Război Mondial, când ţarul a plecat pe front, iar „călugărul nebun” a început să influenţeze serviciile de stat. Astfel, protejatul familiei imperiale devenise o adevărată ţintă pentru oportunişti, care în schimbul unor petreceri orgioase cu femei, băutură şi lăutari, îi cereau mijlocească pentru ei tot felul de funcţii.
În urma războiului cu Japonia din 1905, Nicolae al II-lea a fost nevoit să renunţe la autocratismul tradiţional, să liberalizeze regimul politic şi să convoace Duma de Stat a Imperiului Rus, cu rol de parlament. Ţarul Nicolae era o fire blândă, dar educată în spiritul tradiţiei autocratice, astfel a îndurat greu schimbările petrecute în viaţa politică rusească. Rasputin a ştiut să intre pe sub pielea monarhului în aceşti ani de derută, promovându-i imaginea de stăpân şi “salvator” al Rusiei.
Moartea lui
Grigori Rasputin si căderea familiei Romanov
La data de 16 decembrie (stil vechi)/29 decembrie (stil nou) 1916), prinţul Felix Iusupov, Marele Duce Dimitri Pavlovici şi Vladimir Puriskevici, membru al Dumei, l-au ademerit pe Rasputin în cămările din subsolul Palatului Moika, pentru a-l ucide. Se spune că marele călugăr a murit înecat, dupa ce i s-a dat mâncare ce conţinea o mare cantitate de cianură. Se pare că cianura nu a avut nici un efect asupra lui Rasputin, spre stupoarea şi disperarea membrilor imperiali. Prinţul Felix a adus un revolver şi l-a împuşcat in piept, însă Rasputin şi-a revenit o jumătate de oră mai târziu şi a încercat chiar să-l sugrume pe prinţ. L-au împuşcat din nou, cu mai multe gloanţe şi dornici de a-şi termina treaba, l-au bătut crunt şi l-au aruncat în râul Neva. După 3 zile, trupul lui Rasputin (otrăvit, bătut şi împuşcat) a fost scos din râu şi autopsiat, cauza decesului fiind stabilită că a fost înecul. Brațele lui au fost găsite în poziție verticală, ca și cum ar fi încercat să se elibereze de legăturile cu care fusese imobilizat.
Înainte sa fie asasinat, Grigori Rasputin a scris o scrisoare ţarinei Alexandra, prin care i-a comunicat că urmeaza să fie omorât, prevenind-o şi de sfarşitul care urmează să-l aibe întreaga ei familie. Scrisoarea a ajuns în mâinile ţarinei imediat după ce călugărul a fost asasinat.
Datorită condiţiilor grele din spatele frontului şi incapacitatea armatei de a menţine succesele militare, ţarul Nicolae al-II-lea a fost obligat să abdice în favoarea fratelui său Marele Duce Mihail Alexandrovici. Guvernul provizoriu a hotărât să-i ţină închişi pe Romanovi în Palatul Alexandru. În 1917 au fost duşi în Tobolsk, Siberia, pentru a-i proteja de revoluţie. Au fost nevoiţi să plece odată ce bolşevicii au pus mâna pe guvernul provizoriu al lui Kerensky. Au fost mutaţi la ultima lor destinaţie, oraşul Yekaterinbug, în casa unui inginer militar, Nikolay Nikolayevich Ipatiev. Ţarul şi familia sa precum şi câţiva servitori care îi însoţiseră au fost împuşcaţi în subsolul casei de un pluton de execuţie bolşevic condus de Yakov Yurovsky în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu